DESPĂGUB'IRE, despăgubiri, s.f. Acţiunea de a (se) despăgubi si rezultatul ei; compensare a unei pagube. ♦ (Concr.) Sumă ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infracţiune; desdăunare, daună, compensaţie. ◊ Despăgubire de război = sumă pe care un stat răspunzător de dezlănţuirea unui război de agresiune este obligat s-o plătească statului victimă a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate. - V. despăgubi.
Sursă : DEX'98 (24001)  - RACAI

Despăgubire ≠ păgubire
Sursă : Antonime (70191)  - siveco

DESPĂGUB'IRE s. compensare, compensaţie, daune (pl.), reparaţie, (înv. si pop.) mulţumire, (înv.) dezdăunare, indemnizaţie, (turcism înv.) adet. (Ce ~ i-a oferit pentru pagubele produse ?)
Sursă : Sinonime (181242)  - siveco

despăgub'ire s. f., g.-d. art. despăgub'irii; pl. despăgub'iri
Sursă : DOR (239715)  - siveco

DESPĂGUB'IR//E ~i f. 1) v. A DESPĂ-GUBI. 2) Plată în bani sau în obiecte pentru paguba pricinuită. ◊ ~i de război sumă pe care un stat învins (si vinovat de dezlănţuirea războiului) o plăteste statului învingător pentru a-i compensa pagubele suferite. [G.-D. despăgubirii] /v. a despăgubi
Sursă : NODEX (331629)  - siveco